Madeira Review….!

13 Aug

A trecut aproape o saptamana de cand s-a terminat Madeira. Mi-am propus sa va povestesc cum a fost acest raliu imediat dupo ca am ajuns acasa. De data asta in Italia, o saptamana aici cu famila in vacanta si nu am avut timp. Doar acum mi-am facut vreme pentru blog. Mai bine puote, me am gandit mai mult si probabil sinteza va a fi mai completa si detaliata.

Deja am declarat in comunicate ca a fost foarte greu. Dar un greu placut, intens, dificil, cu necesitate de concentrare maxima, de feeling cu copilotul, de pregatire fisica. Dar a fost si foarte foarte frumos. E o placere incredibila sa pilotezi pe aceste probe, sa incerci un ritm din ce in ce mai ridicat, dar sa si eviti riscuri inutili, sa treci peste obosala si sa te bucuri de experienta asta!

Noi sigur am facut o gresala, dar nu stiam exact cum era traseu si ideea lui Stefano sa economizam 2.000 de euro mergand cu benzina de la pompa, la Cluj ne-a parut foarte buna. Deja la shakedown am stiut ca era o mare gresala…dar nu mai puteam sa schimbam ! Si asta nu pentru competitivitate mai mica, sau pentru aceeasi seconda pe km, ca pierdeam din start ( 300 de km de probe…5 minuti…!!!) dar pt. placerea de a conduce pe acele probe cu pante si rampe foarte rapide, cu virajele de 2 si de 3 lungi si foarte lungi, pe varf de panta, cu ziduri de piatra si la interior si la esterior … am zis: masterat de asphalt! Acolo respunsul masinii este foarte important, pt. sa intri in ritmul, sa glisezi de un viraj la altul, din usor supravirare… Asta este placerea maxima, dar cu mai putin “push” este mai greu si mai riscant. Asa din start ne-am taiat o parte din bucuria. Pacat, dar puote ca invatam ceva si din asta!

Deja la shakedown am inteles ca ritmul de primii 6 ( Rossetti, cei trei de la Skoda, Meeke si Magalhes ) era din alta lume. Si portughesi si madeiresi care au facut acest raliu de zeci de ori merg tare, dar un alt fel de tare!

La superpeciala, mi-am zis: hai sa incercam macar aici, sa iesim bine. Si  am gresit intrare pe rondo’…! Am analizat cu Dorin si clar a fost una din putine greselile de dictare noastra. Probabil nu am fost prea atent in virajul ala si faptul ca se facea recunoasteri in coloana si acolo la rondo’ trebuia sa te opresti si sa astepti ca cel care era in fata ta sa termine rondoul, este doar o explicatie din motivul de aceasta greseala…!

Intr-un raliu asa de greu trebuie sa fii in priza tot timpul, daca dai garda jos…platesti imediat!

Start 200 de metri, mergeai spre stanga si apoi venea o chicana dreapta inchide in stanga inchide in dreapta deschide ingust in dreapta 4 lung inchide in stanga 3- lung rondo’… Am intrat prea tare in dreapta ala lung si nu am putut sa intru in stanga 3 -…!!! Trebuia sa pun o atentie acolo inainte de dreapta si sa pun imediat inainte de stanga… dar nu am pus si  nu am luat virajul! Ne-am uitat pe telemetria si de cand am blocat rotile pana cand am pus gas jos full incodata, au  trecut 14 secunde. Inseamna ca timpul nostrum era undeva 1min40sec, adica locul 8/9… Pacat ca timpul ca remane este ala cu 14 sec in plus: 1,54 si ceva…locul 27! Asta este realitate!

Pornim vineri pe prima proba. Noi la primul service nu intrebam nimic la Procar, echipa lui Rossetti si fosta echipa lui Stefano, daca este uscat sau nu… Era un soare frumos in parc! Si aici invatam inca un pic. Start pe proba cu RX5 noastre bine incalzite… soare frumos, stanga 4 in dreapta 3 lung, tot soare si uscat, 200 ac de par stanga 200, dreapta 4- intram in padure…si nu cred ce vad! Apa pe jos… nu umed, apa!!! 4 km din 14 sunt clar uzi si restul este umed. Proba se termina cu cateva emotii si cand ne oprim langa Rossetti si Meeke, vorbesc cu Luca: dar tu stiai de apa? El: da, a ploat 30 de minute inainte de start!

Si pe proba doi? – intreb eu -ca deja ma tem de coborarea aia infinita, cu slikuri…pe umed! Nu, totul e ok acolo, nu a plouat.
Bine, hai sa facem acesti 22 de km, cu toate virajele posibile, si cu 17 km de coborare adevarata!!!

Tot merge ok si pe partea ingusta ritmul este ok mi se pare, Kopecky nu este o problema la 2 minute. Trebuie sa am grija de frane, 15 km pedala este ok, parte cea mai rea a trecut, 17 km…pedala sa lasa un pic, hai ca am inca 5 km, ar trebui sa pot sa gestionez. Inca un viraj si numai am frane de loc…zero absolut !!! Prima data ca sa intempla asa, merg in viteza 1-a si clar risc de doi-trei ori sa sar afara, ma uit tot timpul in oglinda…trebuie sa ajunga Kopecky…, inca 3 km, vine o linea dreapta si vine ceva verde in spate. Este ingust dar eu sunt tot pe dreapta, trece fara sa pierda nici un zecim…bine, macar asta. La doi km de final este o saritoare mare, Dorin imi reaminteste, cred ca se bate joc de mine…daca facem 20 la ora este mult…! Cred ca ajunge si Maghales, tot me uit, vine doi virajele legate, stau tot pe exterior si la sfarsit de al doilea, simt o mica lovitura in spate…si trece si el, clar 500 de metri inainte de saritura, ajungem acolo, trecem probabil cu 10 la ora….. si imediat dupo toata lumea vrea sa ne opreasca, virajul dupo saritoare este total acoperit de ceata…nu praf. Maghales a ramas fara frane, dar nu la 20 la ora…!!! Pacat, hai inca 2 km, 1,5, 1…sfarsitul proba !!!

Cum iesim de pe proba, legea lui Murphy ne asteapta: franele isi revin!!! Si ajungem in service…

Plecam pe a doua bucla, prima proba este uscata acuma, cobor cu aproape 20 de secundi timpul, notite sunt ok, vine incodata proba lunga…de data asta nu mai vreau fara frane! Cand incepe coborarea franez doar cu piciorul drept…sunt mai lent, dar nu mai vreau sensatia aia…!

Service incodata, si mergem pe probele pe care noi le-am numit Vietnam. Vegetatia din insula clar se aseamena cu cea din est Pacific. Drumurile sunt inguste, cu pante incredibili si pline de viraje. Incep sa me distrez mai mult, locul 20 pe proba, locul 17…

S-a terminat prima zi, dupo ca am trecut langa Rossetti, care a incercat sa mute un zid de beton cu Punto lui… A castigat zidul. Pacat pt. Luca, mergea clar demential!

Incepe Ziua doi, suntem la 1min40sec de turcoaica. Hai macar sa incercam sa le prindem!

Ziua doi merge mult mai bine, locul 15, locul 13, locul 12 pe proba…si clar distractia este mult mai mare. Dar blonda nu se lasa…ajung la 20 de secundi, dar tot trebuie sa ma uit la “funduletul” ei…! Brava !!! Noi clar nu am mers incet si nu am reusit sa le dam mai mult de 1 sec pe km. Orgolio de barbat este ranit !

Am terminat, sunt sigur ca daca era ziua trei….pe proba intram si in primi zece…dar nu este!!!

Locul 20. Fara probleme de frane era un 14/15 sigur. Cu benzina de curse, puote 12/13. Dar ramane locul 20 …din 27 ! Si sunt fericit ca am terminat, si sunt orgolios de cum am mers…!

Pa,
Tempesta

No comments yet

Leave a Reply